Studii privind pastrarea sanatatii, efectele vitaminelor

Studii privind pastrarea sanatatii, efectele vitaminelor    

Dr. Wallach se bucură de o popularitate extremă în America. În 1991 a fost nominalizat chiar şi la premiul Nobel.

Informaţiile din acest articol vor schimba total opiniile Dvs. despre sănătate şi medicina modernă, şi s-ar putea să provoace schimbări radicale în soarta Dvs. şi a celor apropiaţi.

Am scris 75 de articole şi lucrări ştiinţifice, 8 manuale în colaborare cu alţi autori şi o carte ca autor independent. Cartea a fost comercializată la un preţ de 140 USD în rândurile studenţilor facultăţii de medicină, articolele au apărut în 1700 de ziare şi reviste, am participat la câteva emisiuni de televiziune, am participat practic peste tot.
Însă în anii 60 lucrările mele pe tema alimentaţiei nu au stârnit prea mare interes. Ce-mi rămânea de făcut? M-am întors la studii ca să pot lucra ca medic, şi m-am folosit de informaţiile despre alimentaţie, accumulate în şcoala veterinară.
Şi oricât de incredibil ar părea, dar la urmă tot am reuşit! Timp de 15 ani am lucrat în Torkmund, Arizona, ca practicant de medicină generală. Astăzi doresc să împărtăşesc cunoştinţele şi concluziile mele, pe care le-am dobândit de-a lungul acestor 10-12 ani. Dacă veţi asimila doar 10 % din ceea ce veţi citi aici, veţi fi în stare să preveniţi foarte multe lucruri rele, suferinţe, veţi fi în stare să economisiţi sume considerabile de bani, şi să vă prelungiţi viaţa.

Nu veţi reuşi însă acest lucru, adică nu veţi dobândi acei ani în plus, şi acele posibilităţi genetice dacă nu sunteţi pregătiţi să luaţi măsurile necesare.

Şi acum, doresc să împărtăşesc cu Dvs. ceva foarte important.
Viaţa umană este programată genetic să dureze 120-140 de ani!
În zilele noastre, există doar 5 astfel de naţii, care ating limita de 120-140 ani a vieţii umane: toate trăiesc în Orient, în Tibet şi în nordul Chinei.
Aceşti oameni au fost menţionaţi încă din 1964 în cartea lui James Hilton, intitulată “Orizontul pierdut”.
Cel mai bâtrân dintre aceştia, conform datelor existente – existând aici bineînţeles şi posibilitatea erorii – a fost dr. Li din China, care a primit de la guvernul imperial din China un certificat special, care atesta faptul că a atins într-adevăr vârsta de 150 de ani, fiind născut în 1677. Împlinind vârsta de 200 ani, el a primit un al doilea certificat. Conform documentelor, a murit la vârsta de 256 de ani. S-ar putea să fi avut doar 200 de ani în loc de 256.

În partea de est a Pachistanului trăieşte un grup de populaţie, denumit bogaz. Aceşti oameni au devenit cunoscuţi şi ei, datorită longevităţii lor. Pe teritoriul Uniunii Sovietice de odinioară, gruzinii – alimentându-se cu produse lactate acrite, trăiesc până la vârsta de 120 de ani.
Armenii, abhazii şi azerbaijanii ating – în stare bună – vârsta de 120-140 de ani.
În 1973, în ediţia din ianuarie a revistei National Geographic s-a publicat un articol consacrat oamenilor cu vârsta de 100 de ani, sau chiar mai bătrâni. Aceste materiale au fost însoţite de fotografii excepţionale, cărora se datorează de fapt şi bunul renume al acestui magazin. Trei dintre aceste fotografii, mi s-au întipărit în mod excepţional în minte.

Într-una din poze, o babă bătrână de 136 de ani şede într-un balansoar şi fumează o ţigară cubaneză, şi bea vodcă la o petrecere de seară. Se vede clar că femeia este bine dispusă, nu ca şi cum ar sta în pensiunea de bătrâni, ceea ce ar fi costat-o 2000 de dolari americani. Era evident, că la vârsta de 136 de ani, această femeie încă se mai bucură de viaţă.
A doua poză arăta cupluri care aniversau o 100 respectiv 115 de ani de căsnicie.
A treia fotografie arăta un bărbat culegând ceai în Armenia, şi ascultând aparatul de radio portabil.

Dacă dăm crezare însemnărilor – pe baza datei de naştere, a botezului şi a povestirilor copiilor – bărbatul avea vârsta de 167 de ani, fiind pe atunci cel mai bâtrăn om de pe planetă. Indienii “Haita de lupi” de pe emisfera nordică sunt renumiţi datorită longevităţii lor, la fel şi locuitorii Equadorului, ai munţilor Anzi, indienii la sud-est de Peru, precum şi indienii de pe malul Lacului Titicaca şi din Macchu Piccu.
De exemplu, cei mai bătrâni membrii ai tribului Indian de pe malul lacului Titicaca au atins vârsta de 120 de ani.

Americanca Margaret Pich, din statul Virginia – inclusă şi în Cartea Recordurilor „Guiness Book” – a decedat la vârsta de 115 ani, fiind cea mai bătrână femeie americană, moartea fiindu-i cauzată de o alimentaţie incompletă. Mai precis, moartea a survenit datorită unei căzături, ale cărei complicaţii nu mai puteau fi evitate. Cine poate să-mi spună ce i-a pricinuit moartea?
Da, a murit din cauza osteoporozei, adică din cauza insuficienţei de calciu din organism. Ea nu suferea de boli cardiovasculare, nu era chinuită nici de cancer sau de diabet, dar a murit la trei săptămâni după căzătură, deoarece organismul nu dispunea de cantitatea suficientă de calciu! Şi încă un lucru de remarcat: conform spuselor fiicei sale, înainte de a surveni moartea, Margaret Pitch avea o poftă mare de dulcuri. Această boală este denumită Pike, mai târziu vom discuta şi despre asta.

Pofta exagerată de dulcuri şi de ciocolată, indică faptul că organismul Dvs. are nevoie de Crom şi Vanadiu.
În Nigeria – o ţară din lumea a treia – conducătorul tribului Baue a decedat la vârsta de 126 de ani. La ceremonia de înmormântare, una dintre soţiile sale încă se lăuda, că la 126 de ani, când să moară, soţul ei încă avea dinţi proprii, ceea ce înseamnă că şi restul organelor erau în stare bună de funcţionare.

Un bărbat sirian a decedat la vârsta de 133 de ani, în iulie 1993. A apărut şi în cartea recordurilor „Guiness Book”, nu datorită longevităţii sale – căci sunt mulţi care ating această vârstă înaintată – ci mai degrabă faptului că la 80 de ani s-a căsătorit pentru a patra oară, urmând să aibă încă 9 copii din această căsătorie!

Faceţi Dvs. calculele: dacă luaţi 9 luni pentru fiecare copil + 1 an pentru alăptare, şi dacă luaţi 1 an pauză după naşterea fiecărui copil, o să vă daţi seama că acest tată-erou a fost capabil de procreaţie şi după vârsta de 100 de ani!
Iată motivul pentru care a fost înscris în cartea recordurilor “Guiness Book”!

Aşa că băieţi, capul sus, încă mai există speranţă!

Puţină ştiinţă

În noiembrie1993, în statul Arizona, s-a desfăşurat un experiment interesant.
Trei cupluri căsătorite au fost izolate timp de trei ani, în tot acest timp ei având o alimentaţie extrem de sănătoasă (rezultatul muncii proprii), inspirau aer curat şi beau apă curată.

După 3 ani, medicii gerontologi ai Universităţii din California au examinat aceste cupluri la Los Angeles.

Toate datele incluzând analiza sângelui şi celelalte informaţii vitale ale organismului au fost introduse în computerul Universităţii din Los Angeles, computerul dând prognoza, conform căreia, continuând să trăiască în astfel de circumstanţe aceste persoane ar putea să atingă vârsta de 165 de ani.

Iată o altă dovadă că este posibil ca omul să atingă vârsta de 120-140 de ani.
Durata medie de viaţă a americanilor este de 75,5 de ani, un professor universitar sau medic trăieşte aproximativ 58 de ani.
Aşa că dacă doriţi să dobândiţi acest surplus de 20 de ani, să nu alegeţi sub nici o formă profesia de medic!

Există două lucruri de bază, pe care trebuie să le respectaţi dacă visaţi la o apartenenţă la tabăra longevivilor.

Dacă într-adevăr doriţi să atingeţi vârsta de 100-140 de ani, este absolut esenţial să ţineţi minte următoarele:
Feriţi-vă de pericole, nu călcaţi pe teren subminat, adică să evitaţi situaţiile periculoase care nu merită să riscaţi inutil.

Desigur, dacă sunteţi adepţii ruletei ruseşti (să direcţionaţi pistolul încărcat cu un singur glonţ către fruntea dvs şi să apoi să trageţi la nimereală), ai alcoolului, dacă fumaţi, sau dacă vă place să săriţi în mijlocul străzii în timpul orei de vârf, sperând să vă calce o maşină, atunci posibilitatea de a atinge vârsta de 120 de ani va fi destul de mică. Acest lucru poate că sună interesant, însă mii şi mii de oameni mor anual, doar pentru simplul fapt că le place să-şi asume aceste riscuri nebuneşti. Vă sugerez să meditaţi asupra acestui lucru, şi pe măsura posibilităţilor să evitaţi să vă expuneţi pericolelor inutile.
Cu alte cuvinte, dacă există o posibilitate să preveniţi o boală, mai ales o boală incurabilă, atunci este de datoria dvs. să faceţi acest lucru.
În al doilea rând: Dvs. trebuie să efectuaţi doar fapte utile.
Aveţi nevoie de 90 de feluri de suplimente nutritive, 60 de minerale, 16 vitamine, 12 aminoacizi de bază şi celule cu conţinut de proteină şi 3 feluri de acizi graşi de bază.
În total, aveţi nevoie de 90 de suplimente nutritive, altfel veţi da frâu liber bolilor care se formează în lipsa acestor materiale.
În zilele noastre, presa scrisă este invadată de informaţii pe această temă, despre asta se discută în studiourile de radio şi televiziune, tema fiind cunoscută de toţi, căci sănătatea, longevitatea sunt lucruri importante. Chiar şi doctorii discută cu noi mereu aceste lucruri. Dar nu din cauza conştiinţei profesionale, nu medicii sunt cei care îndemnă ziariştii să scrie despre acest subiect, din contră. Aceste informaţii contribuie la tirajul mai mare al ziarelor şi revistelor.
Articolul meu preferat a apărut în ediţia din 06 aprilie 1992 a revistei „Time” şi dacă până acum nu aţi avut ocazia să citiţi acest articol vă sugerez să îl căutaţi în bibliotecile şcolare sau comunale şi să îl studiaţi cu atenţie. Faceţi câteva copii xerox, şi afişaţi-le pe uşi, pe uşa băii şi pe frigider.
Acest articol cuprinzător, susţine că vitaminele pot combate cancerul, bolile cardiovasculare şi pot încetini procesul de îmbătrânire al organismului uman.
Aceasta este afirmaţia unui medic.

Iar dacă aceste informaţii au apărut în presă, înseamnă că trebuie să conţină un sâmbure de adevăr. Însă după ce am efectuat 17500 de autopsii pe 14500 animale şi 3000 pe oameni, şi având în vedere că am vrut dintotdeauna să fiu sănătos tun, să am copii, nepoţi şi chiar şi strănepoţi, astfel pot afirma, că dacă nu investiţi bani în sănătatea dvs, dacă nu cumpăraţi vitamine, şi minerale, atunci veţi contribui cu siguranţă la bunăstarea materială a profesioniştilor din domeniul medicinei.
Sunt ferm convins, că medicii s-au îmbogăţit de pe urma noastră!
Cred, că asigurările sociale şi sprijinul oferit de stat contribuie la bunăstarea materială a medicilor, iar ei ne sunt datori cu ceva. Ar fi de datoria lor să ne anunţe despre cele mai noi rezultate ale cercetărilor din domeniul medicinei!
Dvs, cei care acum sunteţi prezenţi aici – aţi primit informaţii de acest gen de la medicul dvs.? Nu-i aşa că n-aţi primit? Interesant….Eu însă deţin nenumărate informaţii care ar fi putut ajunge şi la dvs. Şi doresc să împărtăşesc aceste informaţii cu dvs.

Prima informaţie Ulcer gastric: Ştiaţi de exemplu că, cauza principală a ulcerului gastric este stresul? Cu 50 de ani în urmă, noi, medicii veterinari ştiam deja că ulcerul gastric la porci apare din cauza infecţiei bacteriene. Noi nu ne putem permite să efectuăm operaţii costisitoare la porci, căci atunci 0.5 kg carne de porc de pe masa dvs. ar costa 275 USD!
Mai nou am aflat, că, cu ajutorul medicamentului bizmar (mineral) am putea preveni şi chiar şi trata ulcerul la porci, fără nici o intervenţie chirurgicală. Am şi încercat acest tratament, şi am cheltuit cca. 5 USD pentru un porc. Am tratat porcii cu bizmar şi cu alte minerale şi tetraciclină.
Instituţiile de cercetare sanitare au făcut public doar în februarie 1994, că ulcerul este cauzat de bacterii şi nu de stres, şi astfel este o boală curabilă. Cercetătorii din domeniul medicinii obişnuiau să facă afirmaţii de genul “a produs rezultate încurajatoare, care ne dau speranţă”… iar acum instituţiile sanitare au folosit cuvântul “vindecare” fără alte subânţelesuri. O constatare: „ Ulcerul a fost vindecat cu ajutorul bizmarului, a tetraciclinei şi a mineralelor!”

Da, este vorba despre o boală teribilă, cancerul.
În septembrie 1993 pe baza observării pacienţilor care sufereau de cancer, la Institutul Oncologic al Universităţii de Medicină din Boston s-a elaborat o nouă dietă anticancer. Cercetările s-au desfăşurat în China, pentru simplul fapt că, în judeţul chinez Hinaj s-a înregistrat cel mai mare număr al înbolnăvirilor de cancer.
Timp de 5 ani, au fost supuşi observării 29000 de oameni. Acestor pacienţi, li s-au administrat doze de două ori mai mari de vitamine şi minerale faţă de norma impusă americanilor, astfel, dacă de ex. doza zilnică de vitamina C a fost 60 mg, ei primeau 120 mg.
Alain Paul, deţinător al două premii Nobel, a afirmat că, pentru combaterea cancerului cu vitamina C, trebuie administrată pacientului doza zilnică de 10000 mg.

Iată rezultatele, pe care medicii le neagă cu atâta înverşunare, medici care dealtfel au părăsit deja lumea asta materială (să le fie ţărâna uşoară!) În timp ce Alain Paul nu doar că încă mai trăieşte dar se şi simte excelent! El are 94 de ani, lucrează zilnic 14 ore. În cursul săptămânii lucrează la ferma sa din California, şi predă la Universitatea Californiană din San Francisco.

Acum rămâne la alegerea Dvs. dacă să urmaţi sfatul medicilor decedaţi, sau al doctorului Paul. Aşadar nu e nici o problemă dacă luaţi doză dublă de vitamine, Zinc, Riboflavina, Seleniu, etc. O grupă de substanţe poate să fie deosebit de utilă mai ales dacă se compune din 3 părţi:- Vitamina E, Beta-carotenul şi Seleniul. Aceste trei componente trebuie consummate în cantităţi duble, şi dacă eficacitatea acestora se arată a fi de doar 50 %, deja aţi obţinut un bun rezultat.
În grupul pacienţilor cărora li se administrau vitamina E, Beta-carotenul şi Seleniul timp de 5 ani, mortalitatea în cazul tuturor bolilor a scăzut cu 9%, adică 10 oameni din fiecare 100 de bolnavi condamnaţi la moarte au supravieţuit, iar în cazul bolnavilor de cancer, care urmau să moară dar au primit aceste 3 componente, 13 din 100 au supravieţuit. În provincia Hinai majoritatea pacienţilor bolnavi de cancer sufereau de cancer stomacal şi al tractului digestiv. 21% dintre aceşti bolnavi s-au însănătoşit, ceea ce înseamnă 21 din 100!
Era de datoria medicului Dvs. să împărtăşească şi această informaţie cu Dvs.! Chiar dacă nu dorea să-şi asume nici o răspundere, dar măcar putea să vă transmită informaţia, ca Dvs. să aveţi şansa de a alege.

De aceea mi se pare de-a dreptul ridicol, comportamentul medicilor faţă de pacienţi, ceea ce indică de fapt indiferenţa lor faţă de suferinzi.

Boala următoare este Osteoporoza. Începând din septembrie 1993 în Institutul de medicină din Harvard şi Boston pacienţii cu articulaţii umflate de pe urma osteoporozei au fost trataţi cu proteină de găină. S-au selectat acei bolnavi a căror stare nu s-a îmbunătăţit în urma tratamentului cu medicamente. Acestor bolnavi, pe lângă injecţiile de aspirină li se administrau mezotrixidă, prednisolon, cortizon, şi au participat la diferite şedinţe fizioterapeutice. Ca ultima soluţie, aceste articulaţii trebuiau schimbate prin intervenţii chirurgicale. Atunci am intervenit eu, şi am spus următoarele
„Aceşti oameni au suferit atât de mult, încât dacă sunt dispuşi să reziste încă 90 de zile, aş dori să fac un mic experiment cu ei. 29 de pacienţi au fost de acord. Aceşti 29 de oameni, care au pierdut orice speranţă în medicina tradiţională, şi a căror stare nu s-a îmbunătăţit deloc, au fost supuşi următorului tratament: au băut în fiecare dimineaţă suc de portocale în care am dizolvat o lingură mică de cartilaj de găină.

După 10 zile, pe baza observărilor efectuate de specialiştii institutului de medicină Harvard, au dispărut la aceşti pacienţi toate inflamaţiile dureroase, senzaţia de durere a încetat, iar peste 30 de zile pacienţii au putut să-şi permită câte ceva, iar după 3 luni funcţiile articulaţiilor s-au restabilit total.

Iar acum, îmi permit să vă fac să râdeţi puţin.

Mi se pare nostim faptul că, medicul institutului de medicină Harvard, care a condus cercetările, a numit cartilajul de găină drept medicament, deoarece dacă ceva ajută la tratarea unei boli, acel lucru se poate numi medicament, şi poate fi prescris de către medici. Am impresia, că deja aţi început să calculaţi febril în minte că “300 USD pe capsule, pentru 25 de pacienţi, asta ar însemna…”
Dar dacă acest procedeu vi se pare prea complicat, atunci mergeţi pur şi simplu la farmacie, şi cereţi noxigelon, acesta fiind un produs bine cunoscut de către femei. Se ia de obicei pentru întărirea unghiilor şi părului. Componentul de bază al acestui produs îl constituie cartilajul de vită, şi are un efect fortifiant şi asupra cartilajului şi oaselor umane. Preparatul este compus din cartilajul şi ligamentele cornuţelor şi dacă luaţi zilnic o jumătate de linguriţă, cu suc de portocale (100 font / uncie) combinat cu minerale coloidale, atunci data viitoare când voi veni să ţin o prelegere, Dvs. mă veţi asalta aici pe podiu, mă veţi strânge în braţe, asta dacă cumva vă veţi mai aminti de osteoporoză.

Aţi auzit vreodată de boala Alzheimer?
Este o boală bine cunoscută, dar în copilăria mea încă nu era aşa. Astăzi este una dintre cele mai răspândite boli, care apare la un om din doi, mai ales peste vârsta de 70 de ani. Date într-adevăr terifiante! Cum se poate depista boala Alzheimer, şi cum se tratează pacienţii care suferă de această boală? Imaginaţi-vă cât ar avea fermierii de pierdut, dacă scroafa pur şi simplu ar uita de ce s-a apropiat de troacă.
Din acest motiv, în urmă cu 50 de ani veterinarii au început să studieze, cum s-ar putea preveni şi trata boala Alzheimer? Au început cu doze mari de vitamina E.
În 1992 medicul Dvs. ar fi trebuit să vă anunţe, că renumitul institut de cercetare din San Diego al Universităţii Californiene a afirmat, că vitamina E încetineşte procesul pierderii memoriei în cazul bolii Alzheimer. Şi în această materie au rămas în urma veterinarilor, cu cca. 50 de ani.

Iar acum spuneţi-mi sincer, dacă aţi experimentat vreodată neplăceri cauzate de pietrele la rinichi? Da, văd câteva mâini ridicate, OK!

Vă mai amintiţi, ce v-a interzis medicul în privinţa alimentaţiei? V-a spus să vă feriţi de calciu. Nu vi s-a permis să consumaţi nici un fel de produs lactat, nici un fel de produs cu conţinut de calciu! Şi asta, pentru că exista falsa convingere cum că, calciul depus în rinichi provine din alimentele consumate de dvs.
De fapt, piatra la rinichi este produsul oaselor din organismul dvs. propriu. Aceste pietre se formează atunci când în organism apare insuficienţa de calciu. Se ştia chiar şi cu 1000 de ani în urmă că pentru prevenirea apariţiei pietrelor de rinichi în organismul animalelor, este nevoie să li se dea mai mult calciu, magneziu şi bor. Din păcate însă, anatomia taurilor, a berbecilor şi a bovinelor pentru lapte este astfel concepută încât dacă la aceste animale apar pietrele la rinichi, ele mor pur şi simplu. La om, această boală se manifestă sub forma unor suferinţe aproape insuportabile.

Noi ştim cum se poate preveni această boală. Medicul dvs. ar fi trebuit să vă anunţe încă din 1993 despre faptul că, calciul reduce riscul formării pietrelor la rinichi. Au fost studiaţi peste 4000 de pacienţi, împărţiţi în 5 categorii. Grupul care primea cel mai mult calciu, nu suferea deloc de apariţia pietrelor la rinichi. Amintiţi-vă când am spus, că medicii trăiesc până la vârsta de 58 de ani, iar noi aproximativ până la 75,5. Acei profesionişti care determină modul nostru de viaţă, şi ne interzic consumul excesiv de sare, cofeină şi unt, ne recomandă margarina, şi care încearcă să ne ocrotească de tot feluri de lucruri dăunătoare, mor la vârsta de 58 de ani: în timp ce bătrânii de 120-140 de ani îşi beau ceaiul cu o bucată de piatră de sare, şi consumă zilnic 40 de astfel de căni, gătesc cu unt în loc de ulei de olivă, şi ating ca printr-o minune vârsta de 120 de ani. Cui daţi de acum înainte crezare, celui care moare la 58 de ani, sau celui care atinge vârsta de 120 de ani? Este alegerea Dvs.

Cu toate acestea, există şi câţiva medici, pe care îi respect deosebit de mult. Unul dintre ei, este Stuart Cartred, are 38 de ani, lurează ca medic de familie. Domeniul său de specialitate îl constituie anevrismul, boala, care se manifestă prin tumefierea arterei slăbite, din cauza că ţesutul îşi pierde elasticitatea.

În 1957 am aflat, că motivul apariţiei anevrismului, îl constituie insuficienţa de cupru a organismului. Pe atunci lucram la un proiect, care consta în observarea a 200 de mii de curcani. Aceste animale primeau o alimentaţie specială, cu 90 de substanţe aditive. De-a lungul primelor 13 săptămâni am pierdut 25de mii de curcani, după cum am constatat mai târziu, din cauza anevrismului. Dublând conţinutul de cupru al raţiei alimentare, am reuşit să creştem 500 de mii de curcani, şi la nici unul nu a mai apărut anevrismul.
Acest experiment a fost efectuat pe cobai, pisici, câini, vaci, porci şi nu mai ştiu pe câte alte animale. În urma acestor experimente am ajuns la concluzia, că motivul apariţiei acestei boli îl constituie de fiecare dată insuficienţa de cupru din organism.

Încărunţirea timpurie a părului – primul simptom al insfucienţei de cupru.
Pielea începe să se rideze, îşi pierde din elasticitate, apar cearcăne la ochi, pielea feţei devine zbârcită preluând aspectul unei prune uscate. O altă boală este dilatarea arterelor, dilatarea varicoasă, ca urmare a dereglării elasticităţii ţesuturilor, pielea începând să atârne pe mâini, pe piept, pe abdomen şi pe faţă, şi când constataţi aceste simptome, vă faceţi imediat programarea la un cosmetician sau la un chirurg plastic. O soluţie mult mai simplă, mai ieftină şi mai puţin periculoasă ar fi dacă aţi începe să luaţi minerale coloidale.

Iar acum, aş dori să vă fac cunoştinţă cu un alt medic, cu Martin Carter. A decedat la vârsta de 57 de ani. Şi-a efectuat studiile la institutul de medicină Harvard, primindu-şi titlul de doctor în medicină la Yale. După autopsie, s-a constatat, că motivul decesului a fost anevrismul aortei. Acesta a fost diagnosticul impus de medicul spitalului universitar Rockefeller. Cu alte cuvinte, moartea a intervenit din cauza deficienţei de cupru. La rândul lui, şi el avea o “urină ieftină”, căci nu lua vitamine. Iată şi un alt exemplu. Un avocat destul de renumit din Detroit, Helen Joice Walter a decedat la vârsta de 44 de ani. Ea frecventa unul dintre cele mai elegante cluburi de fitness, dorindu-şi – ca majoritatea femeilor – să aibă un sistem osos rezistent, fără prea multe cheltuieli. La fel, şi ea a decedat din cauza anevrismului, provocat de deficienţa de cupru. Şi ea avea o “urină ieftină”, adică nu lua nici un fel de vitamină.

Îl cunoaşteţi pe Stuart Burkert? A scris 5 cărţi incredibil de înţelepte despre sănătate, dietă, alimentaţie – şcoala sanitară din Tora conferindu-i titlul de magister al ştiinţelor medicinale, el fiind unul dintre cei mai respectaţi specialişti din Boston. Cărţile sale recomandă cititorilor şi diete de slăbit. Publicul ţintă al acestui autor erau tinerii sub 20 de ani, iar el a decedat la 40 de ani.
Aţi dori să vă aventuraţi într-o dietă recomandată de acest specialist? Decedat la 40 de ani din cauza cardiomiopatiei, această boală fiind provocată de insuficienţa de Seleniu din organism.
Unii fermieri, se duc la magazinul unde se vinde hrana pentru animale şi cumpără Seleniu sub formă de injecţii sau tablete pentru a ocroti sănătatea animalelor!
Dr. Stuart Burker, acest specialist, care a scris 5 cărţi despre alimentaţia corectă, a decedat la 40 de ani din cauza insuficienţei de Seleniu, adică din cauza unei alimentaţii nesatisfăcătoare. Şi el avea “o urină ieftină”. Este uşor de verificat faptul că, cheltuind zilnic doar 10 cenţi puteţi să învingeţi Cardiomephatia. Mulţi dintre Dvs. probabil îl ştiu pe Heyl Clarkot, care la 47 de ani a fost cardiologul principal al ţinutului Saint Louis. Şi acum încercaţi să ghiciţi cauza morţii sale? A avut atac cardiomiopatic. Aţi văzut şi Dvs. cu siguranţă, că vacile care când dau lapte şi astfel pierd mult calciu zgârâie multe pietre, oase, încearcă să rumege tot felul de obiecte, cuie, acoperişul de şindrilă. Asta se numeşte deficienţă, iar un bun fermier este conştient că în astfel de cazuri trebuie să modifice compoziţia alimentaţiei, altfel vacile vor fi în stare să distrugă întregul grajd!

Astfel de exemple găsim şi la oameni. Este un fapt cunoscut cât de pofticioase pot fi femeile gravide. Îşi înghiontesc soţii, văitându-se: hai, adu-mi şi mie castravete murate şi îngheţată!” – Cauza acestui fenomen îl constituie faptul că, pruncul sustrage toate mineralele din organismul mamei.

Permiteţi-mi să vă dau un sfat: aruncaţi o privire asupra mâinile şi asupra feţei dvs. Dacă observaţi pete de culoare roz, acesta denotă deficitul timpuriu de Seleniu. Începeţi să vă administraţi Coloidal timp de 6 luni, şi toate petele vor dispărea. Sunt de ajuns 6 luni pentru reversarea procesului. Dacă petele de pe suprafaţă dispar, vor dispărea şi de pe organele interne, de pe creier, inimă, ficat şi rinichi. Cine are dintre Dvs. nivel scăzut al zahărului din sânge?
Aproximativ 10%. Probabil aţi avut ocazia să vedeţi copii hiperactivi, înnebuniţi după dulciuri.

Insuficienţa de crom şi de vanadiu cauzează conţinutul scăzut de zahăr al sângelui.
Dacă aceste simptome nu sunt tratate, atunci se va dezvolta boala cunoscută sub numele de diabet.
Lipsa staniului din organism provoacă chelie la bărbaţi, şi la mulţi dintre ei este cât se poate de evidentă şi lipsa plumbului. Dacă această deficienţă nu este remediată mult timp, poate cauza surzenie.
Urmează insuficienţa de Bor din organism.
Femeile trebuie să cunoască şi să respecte Borul. El ajută la menţinerea calciului în oase, pentru a preveni osteoporoza. Borul ajută la secreţia estrogenului, iar la bărbaţi la producerea testosteronului. Dacă la femei apare insuficienţa de Brom, atunci în perioada menopauzei vor suferi foarte mult, şi vor resimţi toate efectele secundare dăunătoare. La bărbaţi, în schimb, dacă cantitatea de testosteron din organism nu este suficientă, atunci ei trebuie să confrunte impotenţa timpurie, cu toate neplăcerile acestei stări.

Primul simptom al insuficienţei de Zinc din organism, se manifestă prin pierderea simţului olfactiv şi simţului gustativ, când bărbaţilor nu le place hrana preparată de soţie, sau când nu simt gustul mâncărurilor. „Cum, eu petrec toată ziua în bucătărie, ca să-ţi prepar o masă gustoasă şi nici un pupic nu primesc pentru asta?” . „Interesant, am intrat în bucătărie şi nu am simţit nimic!” – Vreţi nu vreţi, asta este insuficienţa de Zinc! Experimentele de la laborator au arătat că, în jur de 7 materiale minerale sunt responsabile pentru ca longevitatea animalelor să crească de 2 ori. Amintiţi-vă, când v-am spus, că avem nevoie de 90 de elemente nutritive, 60 minerale, 16 feluri de vitamine, 12 aminoacizi, şi 3 acizi graşi.

Avem mare noroc, ca plantele sunt capabile să ne producă aminoacizii, vitaminele şi acizii graşi. Plantele sunt în stare să facă acest lucru, dar dvs. trebuie să consumaţi zilnic 15-20 de feluri de elemente de provenienţă vegetală, într-o combinaţie corectă, pentru a obţine aceste 90 de elemente. Deşi teoretic este posibil, majoritatea americanilor nu fac acest lucru. Americanul de rând este convins, că dacă mănâncă puţini cartofi în formă de cipsuri, atunci şi-au respectat deja norma zilnică de alimentaţie vegetală. Deci degeaba este posibil teoretic, în practică, sunt puţini care asigură cantitatea necesară de vitamine, aminoaicizi şi acizi graşi, respectând astfel o dietă sănătoasă. Astfel, dacă vă este drag viaţa, aşa cum şi mie îmi este dragă viaţa mea, a copiilor şi a nepoţilor mei, atunci trebuie să vă asiguraţi dvs. singur ca organismul dvs. să primească cantitatea necesară de vitamine, aminoacizi şi acizi graşi, iar dacă faceţi acest lucru, vă garantez că veţi trăi până la 20 -140 de ani.

O ALTĂ POVESTE

Mineralele.

Aici, situaţia este destul de tragică, deoarece vegetaţia nu mai conţine substanţe minerale. Acestea nu se mai regăsesc în sol, deci n-au cum să fie nici în plante.
Aici doresc să prezint un document de la şedinţa a 74-a a Congresului Senatului SUA, cu nr. de înregistrare 264. Conform acestui document, substanţele minerale au dispărut total din solul fermelor noastre, astfel, chiar dacă avem o recoltă bogată, substanţele minerale lipsesc cu desăvârşire din cerealele, legumele, fructele, nucile recoltate. Consumatorii acestor produse, se vor îmbolnăvi automat, din cauza lipsei mineralelor, singura soluţie fiind accea de a consuma simultan aditivi nutriţionali. Acesta constituie conţinutul acestui act, vizat de Congresul American în 1936.

Oare de atunic s-a schimbat câtuşi de puţin această situaţie? Nu, putem afirma asta cu siguranţă. Mai mult, se constată doar înrăutăţirea situaţiei. Principala cauză a acestui fenomen, o constituie faptul că fermierii îngraşă solul doar cu nitrogen, fosfor şi calciu. Trei componente în diferite cantităţi şi diferite proporţii, şi nimeni nu îi obligă pe fermieri să introducă şi celelalte 60 de substanţe minerale în sol, pentru că acestea nu au nici un efect direct asupra recoltei. Astfel, ori de câte ori se strânge recolta, plantele, care absorb substanţele minerale din sol de pe mai multe hectare, extrag din sol toate aceste minerale. Dacă reintroducem 3 feluri de minerale, dar extragem 60 de feluri de minerale, atunci vom ajunge la situaţia asemănătoare când depunem lunar 3 USD în cont, dar scoatem 60 de USD. Vă puteţi imagina ce se va întâmpla cu acest cont. Se va prăbuşi pur şi simpu.

Tot ce vă pot spune, este că sănătatea noastră este din ce în ce mai şubredă, deoarece nu mai avem minerale în sol, şi astfel ţine de responsabilitatea noastră înlocuirea acestor substanţe.

Sunt deseori întrebat: „Ce făceau oamenii cu 1000 de ani în urmă, când încă nu existau îngrăşăminte, şi totuşi trăiau printre oameni longevivi. Ce părere aveţi despre egipteni, chinezi, şi hinduşi?” Toate aceste naţii trăiau la malul unor mari fluvii, Nilul, Gang, Fluviul Galben (China), care se revărsau anual şi inundau totul în jur. Ghiciţi ce se întâmpla de fiecare dată în perioada inundaţiilor? Apa ducea nisipul şi nămolul pe distanţe de mii de mile. Iar oamenii se rugau la Dumnezeu mulţumindu-i pentru inundaţii. Iar noi ne rugăm la Dumnezeu să ne scutească de inundaţii. Inundaţia îmbunătăţea solul cu precipitaţii, cu minerale, îmbunătăţind astfel şi calitatea recoltei. Regele Filip, tatăl lui Alexandru cel mare s-a căsătorit cu Cleopatra, regina Egiptului, când aceasta avea doar 12 ani. Cleopatra nu avea nici pe departe înfăţişarea lui Elizabeth Taylor, nu purta rochii scumpe şi bijuterii. Era o fată cu sânii plaţi, slabă, fără un sexepil exagerat. Atunci de ce s-a căsătorit regele cu ea? Pentru că în posesia Cleopatrei se aflau cele mai bogate terenuri pentru cultivat cereale. Toţi ştiau, că cereale mai bune decât cele egiptene nu există, iar armata gigantică, în frunte cu Alexandru cel Mare a pornit să cucerească lumea. Armata avea nevoie de făină de o calitate extraordinară, pentru ca soldaţii să poată mărşălui 20 de ore fără popas, să fie capabili să lupte 6 ore în continuu şi în final să şi câştige lupta. Dacă aceşti soldaţi consumau cereale recoltate de pe un sol slab, nu ar fi rezistat nici măcar 20 de minute, şi începeau să se vaite „ mami, mi-e frică, ia-mă acasă!” Ei erau foarte conştienţi, că Egiptul este locul ideal pentru cultivarea cerealelor, inundaţiile asigurau terenurilor proviziile necesare de substanţe minerale, şi oricare dintre civilizaţiile antice, cu mari dobândiri în domeniul artelor şi tehnologiei se trage din aceste părţi ale globului. Capacitatea lor mintală era şi ea considerabilă, deoarece alimentaţia acestor popoare era foarte bogată în substanţe minerale.

Iar acum voi face următorul lucru. Voi face un rezumat de câteva minute, pentru ca dvs. să vă faceţi o idee, dacă aceste lucruri sunt valabile pentru fiecare substanţă, fără excepţie. Să începem cu cel mai răspândit mineral, Calciul.

Lipsa de calciu poate cauza 147 de boli. Unele dintre acestea, au fost denumite după numele unor persoane, de ex. Bill Spolzi, această boală manifestându-se prin deformarea parţială a feţei. Aceasta nu este paralizie, ci pareza nervului facial, fiind cauzată de insuficienţa de calciu din organism.
Osteoporoza – ocupă locul 10 ca mortalitate la populaţia mai în vârstă, fiind totodată o boală extrem de costisitoare. Operaţia pentru înlocuirea coluli femoral sau a articulaţiei coxo-femurală costă 35000 USD, şi dacă – doamne fereşte – este vorba de ambele şolduri, atunci 70000 USD. Sunteţi norocoşi, dacă dispuneţi de o asigurare medicală, şi operaţia nu vă costă nimic.

D-na Kitz Retfordból, din statul Virginia, care – vă mai aduceţi amnte – a decedat la vârsta de 115 de ani, a murit din cauza complicaţiilor apărute în urma unei căderi. Animalele – din câte ştiu – nu suferă de osteoporoză. De exemplu, dacă dvs. deţineţi o cireadă de 100 de vaci, iar în acest an nu s-a născut nici un viţel, asta înseamnă că nu aveţi de unde acoperi cheltuielile curente necesare pentru îngrăşăminte, veterinar, reparaţia gardului, etc. Apelaţi la veterinar, întrebându-l “ Ce s-a întâmplat? N-ar trebui să mă descotorosesc de aceste vaci?” Vine veterinarul şi spune că vacile nu sunt de vină. După asta examinează şi taurul, şi afirmă „Clar, taurul suferă de osteoporoză, şi astfel cu această articulaţie coxofermurală îi vine greu să “discute” cu vacile” Dar ca să evităm această boală periculoasă, viţelului nou născut i se va administra calciu, – zilnic 10 cenţi – şi astfel el nu va suferi niciodată de osteoporoză.
Pentru profilaxia paradontozei şi inflamarea gingiilor dentiştii şi specialiştii în tratarea inflamaţiilor gingivale recomandă, ca după fiecare masă să vă spălaţi dinţii şi să utilizaţi aţă dentară. Ca medic veterinar, am avut ocazia să examinez mii şi mii de animale, şobolani, şoareci, iepuri, câini, oi, porci, cai, lei, tigrii şi urşi. Ei nu suferă de boli gingivale, şi nici nu folosesc aţă dentară. Au câteoadată respiraţie rău mirositoare dar gingiile lor sunt sănătoase. Principala cauză pentru care în zootehnie nu ne întâlnim cu bolile gingiilor este faptul că aceste animale nu suferă de lipsa calciului.

Acum urmează problema artritei. Dacă vă mai adugeţi aminte, am vorbit deja despre cartilajul de găină şi despre gelatină. Artrita este cauzată în proporţie de 85 % de osteoporoza periferiei articulaţiei osoase. Există artrita, osteoartita, lumbago, rheumatism – toate fiind cauzate de osteoporoza periferiei articulaţiei osoase.
În continuare vom vorbi depsre hipertensiunea arterială. Hipertonie – cu alte cuvinte tensiune ridicată. În astfel de cazuri, primul lucru recomandat de medicul dvs., va fi reducerea cantităţii de sare din alimentaţia dvs. Toţi ştim acest lucru, ni s-a repetat de nenumărate ori. Dar haideţi să ne reamintim de vaci. Primul lucru pe care fermierul adaugă la îngrăşămintea animalelor este sarea.
Nici un fermier nu va fi competitiv, dacă nu adaugă sare la hrana animalelor. Pur şi simplu va fi şocat de facturile emise de veterinar. Iar de la noi se aşteaptă să fim convinşi, că nouă nu ne trebuie sare, şi că, cantitatea de sare pe care o asimilăm odată cu pâinea de grâu, şi cu salată – ne este mai mult decât suficientă.

Nici asta să nu credeţi. Imaginaţi-vă cum medicul – decedat la 58 de ani – vă recomandă “să nu consumaţi sare, şi să nu folosiţi unt” iar cei care au atins vârsta considerabilă de 120 de ani, tocmai că mâncau unt, şi foloseau sare. Încercaţi să faceţi alegerea corectă!
Am selectat un grup-control – compus din 5000 de oameni, cu tensiune ridicată, şi le-am dublat consumul zilnic de calciu, iar după 6 săptămâni am oprit experimentul, căci la 65% din aceşti oameni tensiunea s-a normalizat doar prin dublarea cantităţii de Calciu administrat. Când aceşti pacienţi s-au prezentat la control medical, medicul îi întreba” tensiunea Dvs. e normală, ce medicamente aţi luat?” „ Am participat la un experiment, unde am primit doze duble de Calciu” – a răspuns pacientul.

Următoara problemă – convulsii, spasme.

Dacă vă treziţi în miezul nopţii, că nu vă puteţi mişca piciorul – înseamnă că organismul dvs. duce lipsă de calciu.
Cunoaştem şi sindroma postmenstruală, acea stare fizico-emoţională, pe care o numim esterioctomie. În institutul din San Diego al universităţii californiene s-a propus dublarea raţiei zilnice de calciu, drept urmare 85 % din simptomele emoţionale şi fizice au dispărut instantaneu.
Ultima categorie – dureri în regiunea lombară. 85% din populaţia americană suferă de dureri în regiunea lombară, indiferent dacă lucrează la computer, descarcă camioane sau sunt şoferi de autobuz. Acest fenomen este de fapt o tragedie americană. De fapt durerile lombare înseamnă osteoporoza coloanei vertebrale, indiferent de faptul dacă aveţi vertebre problematice sau nu. Dacă vertebrele nu au pe ce să se susţină, coloana se va subţia, se va distruge, mai ales dacă există şi insuficienţă de cupru.
Ultima boală care a mai rămas de discutat este diabetul.

Ar fi bine dacă aş reuşi să vă conving să luaţi mineralele în mod conştient, şi să nu vă bazaţi pe faptul că acestea vor ajunge în organism doar prin intermediul alimentaţiei.

Oamenii care ajung la vârsta de 120-140 de ani, au multe trăsături comune. Fiecare trăieşte în munţi, în sate aşezate la altitudini de 8000-14000 picioare deasupra nivelului mării. Precipitaţia anuală din aceste sate abia dacă atinge 2 degete, aici nu prea plouă şi nici zăpadă nu există. Sunt ţinuturi extrem de aride. Şi ce credeţi, de unde se ia apă de băut şi apă pentru irigaţii? Zăpada topită serveşte acestui scop. Apa, care provine din zăpadă nu este atât de curată şi de clară ca apa gheizirilor, iar dacă umplem un pahar cu astfel de apă, vom constata că aceasta are o culoare alb-gălbuie, sau alb-albăstrui. Această apă conţine 60-72 substanţe minerale.
În zona lacului Titicaca, sau în Tibet, această apă se numeşte lapte îngheţat, şi nu doar că serveşte ca apă de băut, asigurând astfel 8-12% minerale de absorbţie, dar ceea ce este şi mai important, solul este irigat cu apa aceasta, an după an, de la o recoltă la alta, de la o generaţie la alta, de cca. 2,5 – 5 mii de ani. Nu veţi găsi printre aceşti oameni nici unul care să sufere de diabet, sau de boli cardiovasculare, nici de hipertensiune, de osteoporoză, cancer, infecţii ale căilor respiratorii, glaucomă, copii nu se nasc cu malformaţii, nu există închisori, narcomani, şi nici impozite. Aici nu există medici, şi totuşi oamenii trăiesc 120-140 de ani.

După cele auzite, dvs. ce credeţi, cât de importante sunt aceste substanţe?

În fiecare zi, dacă omiteţi doar o dată să luaţi doza dvs. de substanţe minerale, vă scurtaţi viaţa cu câteva ore, sau chiar şi cu câteva zile.

Chibzuiţi asupra celor auzite şi votaţi sănătatea!

Acest web site folosește politica cookie si politica de confidentialitate conform legilor in vigoare. Dupa ce apasati butonul "Accept" va dati consimțământului privind termeni si conditiile de confidentialitate Politica de confidentialitate

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close